Tuica noastra fiarta


tzuica sticla

Tuica Fiarta

Ingrediente :

– 500 ml tuicã

– 5 lingurite miere

– 10 boabe piper

– 10 cuisoare

– 1 vârf cutit scortisoarã

 

Mod de preparare :
• Se pune tuica într-un ibric la fiert cu piperul, scortisoara si cuisoarele
• Când s-a încãlzit de ies aburi se adaugã mierea si se amestecã
puþin, pânã se contopeste totul într-un vis de iarnã
• La primul semn, atentie, doar semn de clocot, se ia de pe foc si se acoperã

Se oferã în cescute mici de lut, cât mai strânse la gurã, sã se rãceascã încet si sã se concentreze parfumul binefãcãtor, care ia rãceala cu mâna.

Alambic- sec IXX

Tarã friguroasã, prea putin temperatã, dar foarte continentalã, România si-a gãsit, ca finlandezii ori norvegienii cu berea lor clocotitã, încãlzitoare interioare rapide, „buiote comestibile“ cum se amuzã frâncii sã le spunã. Tuica,care numai de prune poate fi, altminteri e rachiu (de mere, pere, caise, ori dince o mai fi) e, sub dealurile argesene, de treizeci de grade, iar de la Hateg si Fãgãras spre nord, pânã-n hotarul vechi al Transilvaniei, de cincizeci si chiaroptzeci de „tãrii“, sub minunate nume: palincã (ceea ce înseamnã vin ars în nibelungicã), vinars, ginars, horincã. Tare ori slabã, e bunã oricum!

Si imaginati-vã ce ar însemna viscolul românesc, muscând îngrozitor din
ferestre, fãrã lumina asta micã si delicatã de pe masã, a þuicii fierte, la care sã
se-ncãlzeascã omul pe înserate.

taraniRomânii n-ar fi putut nicicând scrie „Fetita cu chibrituri“ cã n-am avut
„cãtrãnite“ pe vremea genezei folclorului neaos. Dar „Bãietelul cu tuici“ e o
capodoperã nescrisã încã, care îsi asteaptã autorul emotionat.
La constructia unei case, în ramura verde se pune si o sticlã cu rachiu, pe masa ursitoarelor se pune, alãturi de sticla cu vin, una de rachiu, moasei i se
oferã, în chip ritual, o sticlã cu rachiu.
In obiceiurile de nuntã, „urciorul cu rãchie“este folosit pentru invitarea
nuntasilor ºi alegerea nasului. Ca si paharul cu vin în ritualul peþitului, când primirea
sau refuzarea lui înseamnã acceptarea sau nu a cãsãtoriei, „urciorul cu
rachie“ capãtã valentele unui limbaj codificat de comunicare – rimirea sau refuzarea
lui înseamnã acceptarea sau nu a calitãtii de nas sau a participãrii la nuntã.Radu Anton Roman
(Ofelia Vãduva – „Pasi spre sacru“)

 

Sursa : “B u c a t e, v i n u r i si obiceiuri românesti” Radu Anton Roman

 

 

 

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *